Un studiu publicat în jurnalul ştiinţific Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America arată că nivelul mărilor şi oceanelor ar putea creşte cu peste doi metri, ceea ce ar provoca consecinţe catastrofale pe plan mondial.
O creştere cu peste doi metri a nivelului apelor ar putea duce la pierderea a 1,79 milioane de kilometri pătraţi de terenuri, inclusiv a unor regiuni importante pentru producţia hranei, şi la potenţiala strămutare a până la 187 milioane de persoane.
O echipă internaţională de cercetători a utilizat o tehnică specială prin care douăzeci şi doi de experţi în calote glaciare au estimat consecinţele plauzibile ale creşterii nivelului apelor. Oamenii de ştiinţă au luat în considerare nivelul de topire a calotelor glaciare din Groenlanda, Antarctica de Vest şi Antarctica de Est pe baza unor scenarii de creştere accentuată sau redusă a temperaturilor la nivel global. Potrivit rezultatelor, în dezvoltarea strategiilor de adaptare, comunităţile costiere nu ar trebui să excludă posibilitatea creşterii nivelului apelor mărilor şi oceanelor cu peste
doi metri după secolul 21. „O creştere a nivelului apelor de asemenea magnitudine ar avea în mod clar consecinţe profunde asupra umanităţii”, a precizat unul dintre cei implicați în studiu.
Orașe plutitoare: De la Veneția la Oceanix
Nu sunt mulți cei care știu cum a luat ființă Veneția, cel mai cunoscut oraș „plutitor” din lume în prezent. Construit pe 118 insule situate în laguna venețiană, orașul a devenit tot mai căutat odată cu refugiații care fugeau din calea invadatorilor huni și germanici. Considerând că insulele sunt mult mai ușor de apărat, primii venețieni sau „veneti” au decis să unească insulele prin poduri și să construiască un oraș care, cu timpul, a devenit o forță cunoscută în toate colțurile lumii. Acum parte a UNESCO World Heritage, frumosul oraș a scăpat de năvălirile popoarelor migratoare, însă a rămas cu o problemă și care amenință an de an integritatea clădirilor: creșterea nivelului apelor. Ca și Veneția, o mulțime de alte orașe cunoscute aflate la malul mărilor sau oceanelor, pe terenuri foarte joase, sunt amenințate de topirea ghețarilor care are drept consecință creșterea nivelului apelor. Și întocmai precum primii venețieni au găsit soluția de a se muta pe insule pentru a scăpa de un pericol iminent, acum, cercetătorii din întreaga lume caută cu disperare modalități de a muta populația care ar putea fi afectată de dezastrul prevăzut în studii precum cel al National Academy of Sciences.
Un consorțiu format din companii, institute de cercetare și fundații a creat recent Oceanix, proiectul unui oraș plutitor al viitorului. Conform documentației puse la dispoziție de cei implicați în proiect, circa 50% din populația lumii trăiește în zone de coastă, iar până în 2050 circa 90% din cele mai mari orașe ale lumii vor fi expuse mărilor în creștere. În acest context, sub patronajul United Nations – Habitat’s New Urban Agenda, a fost creat proiectul Oceanix, o viziune asupra primei comunități plutitoare sustenabile din lume în care 10.000 de locuitori ar putea trăi pe o suprafață de 75 de hectare. Orașul este proiectat să crească, să se transforme și să se adapteze organic în timp, evoluând de la cartiere spre orașe. Mai mult chiar, fluxurile de apă, alimente și deșeuri sunt gândite astfel încât să poată fi refolosite.
Toate structurile construite pe platformele plutitoare de câte două hectare au un regim maxim de înălțime de șapte etaje pentru a menține un centru de gravitate scăzut și pentru a rezista vânturilor puternice. Sub nivelul mării, sub platforme, recifurile plutitoare, algele marine, stridiile și scoicile curăță apa și accelerează regenerarea ecosistemelor.
(Articol apărut în numărul 144 al revistei CAESAR)
