Clubul CAESAR a fost în Nicaragua pentru a explora câțiva dintre cei mai valoroși producători de trabucuri hand made dar și să viziteze Flor de Cana, primul producător de rom certificat „carbon neutral”! Iar ca experiența sa fie totală am fost la vulcanul activ Masaya și pe Oceanul Pacific cu catamaranul la pescuit de Jack fish. Mission acomplished.
Dan Vardie, Morgan`s Rock, Nicaragua
Nicaragua este o țară a Americii centrale peste care s-au abătut – așa cum o spun toți oamenii cu care am discutat acolo- mai toate nenorocirile posibile. De la mișcări revoluționare de tot felul, mergând până la erupții vulcanice și cutremure de pământ, nimic nu a lipsit de pe panoplia teribilă pe care acești oameni a trebuit să îndure. După o săptămână petrecută în 5 locații diverse și câteva sute de km parcurși pe drumurile modeste (nu există autostrăzi) putem afirma că Nicaragua este o țară a contrastelor, unde poți avea experiențe absolut extraordinare pentru ca în aceiași zi să cobori cu mult sub cea ce ar fi normal. Sigur că este poate neplăcut pentru noi europenii, însă până la urmă și aceste treceri de plus infinit la minus …infinit, reprezintă o experiență în sine care face parte din ce oferă acest teritoriu.
Atracția nr 1 pentru care Clubul CAESAR a bătut atâta drum – 3 zboruri și 23 de ore de zbor efectiv!- a reprezentat-o industria de trabucuri rulate manual. În ultimii ani, Nicaragua a devenit producătorul nr 1 mondial, cu o producție ce bate spre 280- 300 mil de „bețe” în 2022. La data redactării acestui material, nu aveam datele finale dar cei cu care am discutat în această industrie au sugerat că nu am fi prea departe de adevăr. Spre comparație, legendara Cuba se situează undeva la 80 mil de „bețe”! Deloc întâmplător, 2 dintre cele 3 firme producătoare de trabucuri Plasencia și A J Fernandez pe care le-am vizitat au produs anul trecut 35 mil, respectiv 42 mil de bețe! Împreună, doar Plasencia și A J Fernandez ajung să producă aproape cât toată Cuba! Astăzi Nicaragua a ajuns să domine cea mai importantă piață de trabucuri a lumii, SUA care și-a mărit consumul la peste 400 mil de bețe în 2022, nu doar un record de volum dar și un nou record de cotă de piață la nivel mondial, trecând bine peste 57%!
Prima noastră vizită a fost la un „boutique cigar” in Granada, un oraș istoric situat în apropierea vulcanului Mombacho. Trabucurile poartă chiar numele Mombacho dar proprietarii companiei au decis să schimbe numele în Favili după numele arhitectului italian care a făcut vila în care se află manufactura istorică de trabucuri. Aici nu putem vorbi de volume – anual sunt produse doar vreo 75.000 de bețe- însă am descoperit o abordare îndreptată spre calitate și unicitate. Gazdele noastre de la Favili ne-au arătat metodele lor de lucru și ne-au pregătit o experiență totală, învățându-ne cum să alegem frunzele de „filler”, cum să roluim acest filler în „binder” și apoi să-l presăm înainte de a atașa și „wraper”-ul. Dacă la relizarea primei etape a fost fun și am învățat toți, la atașarea wraper-ului am apaelat la ajutorul gazdelor noastre. În schimb, când a venit momentul să punem inelul pe propriul trabuc am făcut noi această operațiune. După care a urmat o masă copioasă, un surf &turf uriaș, foarte gustos pe terasa vilei. Una peste alta, a fost o experiență care ne-a convins să cumpărăm destule cutii de trabucuri Mombacho pe care le-am fumat de-a lungul călătoriei noastre , mereu rămânând încântați de calitatea excepțională a acestor trabucuri!
Însă cea mai spectaculoasă vizită a fost cea de la Plasencia. Am avut parte de un ghid excepțional, Julian Torres Rodriguez, care cunoștea absolut totul despre tutun și trabucuri. Julian este master blender, director de calitate și cel care se ocupă de noile colaborări care presupun noi blenduri pe care Plasencia le realizează. Familia Plasencia -originară din Cuba- a început de mai multe generații să cultive tutun și și-a făcut un renume din a fi fermieri. Din păcate revoluțiile din Nicaragua le-au confiscat de două ori averile însă aceștia nu au renunțat și au revenit cu credința că vor reuși în a deveni unul din cei mai mari producători de trabucuri din lume. Până acum câțiva ani, Plasencia era cel mai mare producător de tutun și trabucuri pentru alte mărci. Se spune că peste 30 de mărci de trabucuri își fabrică aici bețele. Despre unele gazdele noastre ne-au vorbit dar sunt și multe despre care nu au dorit să ne spună ceva… Interesant ni s-a părut să descoperim o serie de mărci cubaneze care sunt produse aici și vândute în SUA… Aceiași observație am avut-o și la A J Fernandez. Așadar am aflat unde sunt produse celebrele mărci de trabucuri cubaneze – Romeo & Juliet, Montecristo, etc- care se vând pe piața americană (unde mărcile originale cubaneze sunt interzise). De aici am înțeles de ce nu sunt atât de așteptate produsele originale cubaneze de către americani…
Situația poltică volatilă din Nicaragua din ultimele decade a făcut ca familia Plasencia să se mute în Honduras la un moment dat, după care a revenit. Așa se face că are și acum plantații acolo. Iar după ce lucrurile au revenit la normal în Nicaragua au achziționat numeroase plantații în mai toate regiunile importante din Nicaragua și au făcut și 4 fabrici, ajungând la un total de 8 fabrici (4 sunt în Honduras). Noi am vizitat-o pe cea din Esteli în care lucrează circa 700 de oameni. Am vizitat și o plantație de tutun unde am descoperit toate etapele creșterii plantei de la faza de puiet și până la dimensiunile adulte de pe plantație. Julian ne-a arătat tehnologiile bio pe care le folosesc pentru a îngrașa pământul evitând tratamentele chimice. De altfel, Plasencia este unul dintre primii care au inceput să realizeze trabucuri bio!
Am văzut cum este uscat tutunul. Apoi cum este maturat în piloni, cum este măsurată temperatura în piloni pentru a se menține condițiile ideale de maturare. Odată montat trabucul este depozitat pentru 3-6 luni pentru ca toate frunzele din filler, binder și wrapper să se armonizeze într-o creație unică. În fine, am fost și într-una din magaziile unde tutunul este îmbătrânit ani de zile pentru serii limitate speciale.
La fel de interesante sunt secțiile unde se rulează trabucurile. Întotdeauna se lucrează în echipe de câte doi. Primul, de regulă este bărbat și face rularea filler-ului în binder după care sunt puse în presă. Al doilea membru al echipei, de regulă o femeie, face rularea wrapper-ului, când trabucul capătă forma finală pe care o cunoaștem. Am asistat la rularea formelor clasice dar și a celor mai speciale – gen „solomones” – forme care sunt atent studiate și realizate datorită maestriei celui care rulează binderul cu filler dar și presei care are forma respectivă și „imprimă” definitiv forma.
Nestor Plasencia Sr. a luat decizia doar în urmă cu puțini ani să lanseze propriul brand de trabucuri însă a fost o decizie foarte bună, trabucurile sale având un succes instantaneu. Membrii Clubului CAESAR s-au întreținut cu Nestor jr. Andreas care este următorul la conducerea familiei și a business-ului. Acesta ne-a explicat multe dintre preocupările companiei sale care are grijă de angajați nu doar cu salarii peste medie dar a construit o școală unde angajații își dau copii „ca să stea liniștiți că primesc educația potrivită iar ei – părinții- să ce concentreze pe făcut trabucuri!” după cum o spune Nestor cu propriile cuvinte. Inclusiv cafeaua pe care am băut-o – arabica 100% din Nicaragua- era realizată de compania sa! Este un model de business complet, născut mai degrabă din nevoie decât din marketing…
Vizita la A J Fernandez nu a mai fost atât de spectaculoasă. Să fim bine înțeleși, A J este probabil cel mai pe val maestru creator de trabucuri din lume, loc pe care îl împarte cu un alt monstru sacru, Ernesto Perez Carillo. Dacă Carillo a împlinit 70 de ani, Abdel J are doar 42 de ani. Bunicul său era – tot- cubanez și avea culturi de tutun. Ulterior – și tot în Cuba- tatăl său a continuat tradiția chiar și în vremea lui Castro. Sunt surse care afirmă că Fernandez a fost într-o relație de rudenie cu Robaina, omul preferat de Fidel pentru simplul motiv că-i furniza trabucuri în timpul Revoluției cubaneze. Ca recompensă pentru aceste servicii, Fidel l-a naționalizat și pe Robaina dar a păstrat brand-ul și i-a asigurat un trai foarte bun în Cuba până la moarte, cumpărându-i toată producția de tutun pentru a face trabucurile cubaneze celebre, inclusiv marca Robaina. Este cert că tatăl lui Abdel a venti legal din Cuba în Nicaragua undeva dupa anul 2000 iar AJ însuși a venit în Nicaragua dupa 2014. Iar AJ a fost primul care a fondat un brand de trabuc care să îi poarte numele. În mai puțin de o decadă, AJ a construit un imperiu în Nicaragua. Are nu doar o producție spectaculoasă dar și cele mai multe colaborări și lansări de mărci – San Lotano, New World, Dias de Gloria- și multe altele care îi poartă numele. Se spune că AJ are un talent excepțional în a alege soiurile de tutun și a le „amesteca” pentru a obține trabucuri excepționale.
Locația din Esteli pe care am vizitat-o este chiar mai mare decât Plasencia, în fabrică lucrează peste 1500 de oameni și totul pare la alte dimensiuni- evident mai mari. Am vizitat și casa de protocol a lui A J și ne-am amintit de casele de protocol din perioada comunistă care erau ceva special în raport cu restul dar purtau o anumită amprentă a epocii și societății în care trăiam. Această casă de protocol este impresionantă dar poartă amprenta societății din America centrală iar prezența agresivă a logo-ului „AJ” devine ușor obositoare la un moment dat. Desigur, unii ar putea argumenta că este marketing și AJ are grijă să îți intre pe sub piele, în subconștient și în „gură” la propriu prin trabucurile sale. Noi ne-am dorit să ne întâlnim chiar cu AJ și am încercat timp de un an de zile să obținem această întâlnire dar … nu a avut loc. Așa că multe întrebări legate de impresionanta operațiune economică și financiară realizată de A J într-un timp atât de scurt, nu își vor găsi răspuns… cel puțin nu de la noi.
Însă dincolo de detaliile legate de „operațiunea” A J, am realizat diversitatea incredibilă a tutunului și a modului de a face blend-ul. Am descoperit că există mai multe axe de lucru și orice combinație este posibilă – pentru că este nu doar permisă dar și dorită. Ca orice produs natural, tutunul este o oglindă a soiului, a solului și a felului cum a fost tratat, crescut. Spre deosebire de vin, în trabucuri este permisă orice combinație de soiuri de tutun și de țări de proveniență. Mai mult, în funcție de locul unde frunza este plasată pe arborele plantei, respectiva frunză are un destin diferit de o altă frunză aflată – de exemplu- mai aproape de Soare decât „sora” sa aflată mai aproape de sol. Dacă adăugăm că realizarea de soiuri hibride a intrat bine de tot în practica fermelor de tutun, descoperim că virtual se pot realiza un număr practic infinit de combinații. De aici și diversitatea impresionantă de trabucuri pe care astăzi industria o oferă. De aici și posibilitatea de a realiza un număr virtual infinit de serii limitate care să ofere o așa diversitate de arome și experiențe de fumat!
Cum cea mai bună împrechere a trabucului este romul, nu puteam rata vizita la cel mai cunoscut producător de rom din Nicaragua, Flor de Cana. Este atât de cunoscut în Nicaragua, atât de dominant încât nu am aflat dacă mai există vreun altul… Vizita noastră a fost girată de Mauricio Solorzano, Global Brand Ambsador la Flor de Cana, o gazdă minunată care ne-a explicat tot ce am întrebat. Cum CAESAR nu este chiar la prima ieșire în domeniu, am mers direct la subiect și iată ce am aflat. La Flor de Cana, se distilează de 5 ori! Mauricio ne-a explicat că realizând o distilare de 5 ori a alcoolului obținut din trestie de zahăr, se elimină orice cantitate de alcool metilic și de zahăr. Este cel mai pur alcool, gata să fie introdus în butoaie pentru a fi maturat. Reamintim că în industria romului sau whiskey-ului, distilarea se face, de regulă de două ori. Doar la Midelton, am descoperit că whisky-ul irlandez este triplu distilat în alambicuri uriașe, unice. Dar de 5 ori, nimeni nu o face cu excepția prietenilor din Nicaragua! De ce? Mauricio:„ Este prea scump! Noi însă ne putem permite!” Și asta pentru că familia Pellas care deține afacerea este și producătoarea a 18% din energia electrică din Nicaragua. Are numeroase alte afaceri, un adevărat imperiu economic care o propulsează în topul național. Spre exemplu, deține peste 35.000 ha de plantații de trestie de zahăr. Și aici în Nicaragua, această plantă este folosită cu succes pentru a produce zahăr, ethanol (bio combustibil) , melasă din care se face rom iar ce rămâne din plantă este folosit la producția de energie electrică verde! Care este evident tot regenerabilă, de vreme ce nu folosește combustibili fosili!
Mauricio ne-a garantat că vechimea de pe sticlă este și reală. Adică într-o sticlă de 18 ani, cel mai „tânăr” distilat are 18 ani! Acesta explică că la compania sa vechimea este luată foarte serios în considerație și este „realizată” doar natural , în butoaie. „Nu adăugăm zahăr sau orice alt compus pentru a obține culoare sau pentru a accelera îmbătrânirea! Ăsta este modul nostru a face rom!” explică Solorzano. Flor de Cana este primul producător de rom „carbon neutral”! Așa cum ne spune Mauricio, acest lucru este realizat prin plantarea anuală a 50.000 de puieți care să contracareze tot CO2 emis anual in producția de rom. Aceiași întreprindere are o certificare de „Fair Trade” care arată că toată producția de materiale primă este procurată / produsă responsabil. Mai mult, Flor de Cana este responsabilă social, oferind școli pentru copii angajaților, clinici și asistență familiilor acestora. „Noi avem trei certificări la nivel social , economic și de calitate. Flor de Cana este singurul producător de rom din lume care are toate aceste certificări!” ne explica Solorzano. Deloc întâmplător în ultimii 20 de ani, Flord De Cana a câștigat nu mai puțin de 200 de premii internaționale, inclusiv „The Best rum producer in the World!” Ultimul moment al vizite noastre a fost in „uriașul butoi” unde se află muzeul și magazinul unde am descoperit o parte din istoria familiei Pellas dar și noua ofertă de rom bio! O altă premieră unică în lume! Iar momentul cel mai placut – în fapt o surpriză din partea gazdelor noastre- a fost primirea unei sticle Flor de Cana de 18 ani gravate cu numele fiecărui membru al Clubului CAESAR!
Apropo de surprize plăcute din timpul experienței noastre din Nicaragua au fost și altele. Un artist local care lucrează picturi într-o notă modernistă folosind paste ceramice, ne-a oferit un tablou simbolic pentru călătoria CAESAR în această țară a Americii centrale. Am vizitat vulcanul activ Masaya unde am vazut cu proprii ochi cum „bolboresește” lava! Este probabil singurul vulcan activ din lume care poate fi vizitat cu mașina! De regulă, ca să ajungi să vezi craterul cu lavă ai de făcut un „hike” de ore intregi! Ultima parte la Morgan’s Rock , un ecolodge la Oceanul Pacific a presupus (aproape) o comuniune cu natura! Acest resort eco de pe malul oceanului este plasat într-un areal de peste 2000 ha în plină pădure tropicală uscată. Am trăit pentru două zile înconjurați de maimuțe urlătoare, de simpaticele animale numite „leneși” dar și de multe păsări, insecte și chiar șerpi. Într-una din călătoriile noastre prin această pădure am descoperit chiar rămășițele unui șarpe cu clopoței care era mâncat de vulturi… Tot la experiențe unice intră și cabanele de pe malul oceanului unde am locuit pentru două nopți și care nu aveau nici un fel de ferestre ci doar spații vitrate cu plase de țântari. În fine, am avut parte de o călătorie cu catamaran în Pacific. Și ca să contrazicem celebra rimă „Din Oceanul Pacific a ieșit un pește mic!” noi am prins nu unul ci trei Jack Fish care erau „mici” dar fiecare la peste 10 kg! Iar călătoria pe mare a fost urmată de un adevărat festin culinar nu doar pentru membrii Clubului CAESAR dar și pentru echipajul catmaranului și angajații resort-ului în care am stat. Pescarii CAESAR au dat de mâncare cu această ieșire pe ocean la câteva zeci de guri din Nicaragua…
CAESAR Nicaragua Experience va rămâne în topul experiențelor noastre! Este acel gen de călătorie pe care o faci o dată în viață. Și este doar pentru cei care iubesc, cunosc și consumă trabuc și rom la nivel de „aficionado”! În absența acestor pasiuni, probabil că Nicaragua nu este pe lista prioritară de călătorii… poate doar dacă vrei să vezi cum bolborosește un vulcan activ…
