Pentru unele persoane, Orient Express este un brand, o denumire, un concept, un mit, un personaj/ decor de film sau, poate, denumirea unui bistro-bar din Centrul Vechi al Bucureştiului. Pentru celelalte persoane, acest text este un memento al principalelor evenimente și picanterii din existenţa unuia dintre cele mai cunoscute vehicule din lume.

Companie Internationale de Wagon-Lits (CIWL) a luat naștere cu oarecare greutate, în urma unei idei inspirate, pe care a avut-o un puști cu suficient de mulți bani și experiență în finanțe, după o călătorie în Statele Unite. Pentru ca lucrurile să fie mai clare, familia de bancheri din care provenea avea afaceri şi interese și în domeniul căilor ferate. George Nagelmackers, fiul unui prosper bancher belgian, s-a născut în Liége, în 1945. În ado­lescenţă, George se îndrăgosteşte nebuneşte de verişoara sa. Pentru că sentimentele nu au fost reciproce, familia îl încurajează pe junior să că­lătorească în Statele Unite ale Americii pentru a se reface sufletește și pentru a-și continua studiile. Șederea sa în State durează zece luni, timp în care tânărul Nagelmackers călătorește mult în vagoanele de dormit con­struite de George Pullman, industriaș și inventator american, fondatorul companiei Pullman. În acest răstimp, tânărul belgian intuiește în Europa o piață potențială mare pentru vagoanele de dormit, drept care îi propune lui George Pullman o colaborare. Nefiind tratat cu interes, revine acasă, unde, în 1870, face public un plan personal de dezvoltare a unei rețele europene de vagoane de dormit. Războiul franco-prusac întârzie finaliza­rea detaliilor din partea guvernului belgian şi proiectul este amânat. Trei ani mai târziu, Nagelmackers fondează George Nagelamackers & Company, care devine ulterior CIWL. Obiectul de activitate era de a oferi transport feroviar de lux, servicii de agenţie de turism şi cazare în hoteluri de clasă amplasate de-a lungul rutelor practicate în Europa, Asia şi Africa de Nord.

Strategia lui Nagelmackers era aceea de a încheia înțelegeri cu diverși operatori feroviari în vederea atașării vagoanelor CIWL restaurant și a celor de dormit la garniturile respective, pentru diversificarea ofertei de călătorie în favoarea pasagerilor de pe rutele vizate. Abia în 1882 devine funcțională prima garnitură de tren operată exclusiv de CIWL. Primul me­niu servit de CIWL consta în: stridii, supă cu paste italiene, turbot (pește) cu sos verde, pui ”à la chasseur”, fileu de vită cu cartofi ”chateau”, platou rece de vânat, salate, budincă de ciocolată și bufet de deserturi/dulciuri.

Pe 4 octombrie 1883, la o distanță de 10 ani față de momentul înființării companiei, după câteva tentative eșuate, dificultăți financiare și negocieri dure cu diverse companii feroviare, CIWL efectuează prima că­lătorie pe ruta Paris – Istanbul, pe atunci Constantinopol. Presa vremii a botezat trenul ”Orient Express” datorită destinației finale – orașul cu un picior în Orient și unul în Europa, iar Nagelmackers a adoptat această denumire. Călătoria de inaugurare a rutei a fost un succes, la bord fiind prezenți foarte mulți jurnaliști și oameni de afaceri. Fiind deja un om de show versat, George Nagelmackers a aranjat ca pe o linie paralelă din Gare de Strasbourg, Paris – gara din care s-a plecat la inaugurare, să fie staționate câteva vagoane Pullman aflate în stare de degradare, pentru a contrasta și mai puternic cu cele ultraluxoase ale CIWL. Atmosfera la bor­dul lui Orient Express era una de opulență, similară cu cea din hotelurile europene de lux: scaune de piele din cea mai bună calitate, cearșafuri de mătase și pături de lână, ornamente complicate din lemn de esență rară, bucătărie haute-cuisine și un personal auxiliar foarte discret, omniprezent, ultraserviabil. Cel mai cunoscut tren din lume era compus din două va­goane pentru bagaje, patru vagoane de dormit și un vagon restaurant. Primul voiaj Paris-Constantinopol-Paris a durat 80 de ore.

Din acel moment, datorită faptului că lega două continente în condiții de lux, nemaiîntâlnite până atunci pe calea ferată, Orient Express a devenit de-a lungul vremii vehiculul preferat de regi, de afaceriști, de dive, de personalități, de spioni – trenul a prins ambele războaie mondiale.

Ferdinand al Bulgariei, Leopold II al Belgiei, țarul Nicolai II, chiar și președintele Franței Paul Deschanel au ales călătoria la bordul legendei. Regele Bulgariei, fiind un inginer amator, a insistat să manipuleze personal trenul pe lungimea traseului din țara sa. Evi­dent că a făcut acest lucru, conducând foarte periculos și riscant, cu o viteză mult prea mare pentru terasamentul de atunci. Însuși Adolf Hitler a avut o vendetă personală cu unul dintre vagoanele de lux. Pe 11 noiembrie 1918, ofițerii germani de rang înalt au semnat capitularea în fața Aliaților, într-unul din vagoanele cușetă, folosit pe post de centru de conferințe mobil. Francezii au expus cu mândrie vagonul în Paris, până în iunie 1940, când Hitler a dis­pus ca acesta să fie mutat exact în locul unde Germania semnase capitularea în 1918. Acolo a dictat el termenii capitulării franceze în fața Germaniei. După patru ani, când înfrângerea era de neevi­tat, Hitler a ordonat să fie aruncat în aer, pentru a nu redeveni un trofeu în mâinile Aliaților.

Legătura Orient Express cu România este foarte strânsă și im­portantă chiar de la început. Traseul original trecea prin München, Viena și ajungea în Giurgiu, punct în care pasagerii erau îmbarcați pe feribot pentru a traversa Dunărea până la Ruse. De la Ruse se mergea pe calea ferată până în Varna, iar de acolo, pe feri­bot până în Constantinopol. Anul 1930 a fost cel mai prolific din existența CIWL, aceasta având operaționale în paralel trei servicii Orient Express, Simplon Orient Express și Arlberg Orient Express, fiecare acoperind rute diferite din Europa Continentală și având destinația finală Istanbul. După anul 1945, operaţiunile pe calea ferată ale CIWL s-au restrâns, în final ajungând să concesioneze conceptul şi să dea spre utilizare o mare parte din activele proprii (vagoane, căi ferate). Permanent au existat tentative de a readuce strălucirea și gloria acestei garnituri, dar toate au eșuat, una dintre cele mai bizare fiind un scenariu cu o crimă fictivă la bord și des­coperirea presupusului asasin. Însă vremurile s-au schimbat, la fel și tratatele economice, precum și gusturile călătorilor, astfel încât Orient Express rămâne o mină de aur pentru industria cinemato­grafică, o legendă, un lux apus, simbolul unei ere decadente, un tren al regilor și un rege al trenurilor.

Text apărut în numărul 135 al revistei Caesar. Pentru articole mai noi vă rugăm să vă abonați.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here