Mistic, greu de accesat, aproape de cer. Machu Picchu este cea mai cunoscută fortăreață incașă din lume, construită la o altitudine de 2.430 de metri deasupra nivelului mării, în anii 1450-1460. Inclusă de UNESCO în patrimoniul mondial în 1983, citadela este localizată în Peru, la 80 de kilometri distanță de Cusco, capitala civilizației Inca, deasupra Văii Sacre a râului Urubamba.

Energia locului este de netăgăduit. Instinctiv, oricine pune piciorul acolo realizează că se află pe tărâm special. Parcă ai vrea să spui o parolă sau o rugăciune. Laicul se întrepătrunde cu spiritualul, dispare delimitarea și îţi vine să tragi un chiot, mai mult ca sigur te va auzi un zeu incaș. Dacă nu eşti o persoană tentată de emoţiile unei călătorii spirituale, dar ai vrea totuşi să vezi cu ochii tăi una dintre cele șapte noi minuni ale lumii, vestea bună este că poți face un tur gratis cu Google Street View.

Ce este atât de special, de ce este atât de faimos Machu Picchu? În primul rând datorită amplasării sale. Tradus din limba Quechua, ”machu” înseamnă bătrân/vechi, iar ”picchu” înseamnă vârf, munte, deci ”vechiul pisc/vârf”, această așezare este vastă ca suprafață, incluzând aproximativ 200 de clădiri și construcții în total. Arhitectura este adaptată mediului montan, clădirile lungi și înguste fiind poziționate pe terase paralele, de la est la vest, în jurul unei piețe pătrate ca formă.

Pachacutec, unul dintre cei mai mari conducători Inca, a ordonat construcția acestui domeniu regal pentru a sărbători victoriile militare și pentru a-l utiliza ca reședință de vânătoare sau de relaxare. În zilele de glorie, aproximativ 750 de persoane locuiau permanent aici, majoritatea fiind personal de întreținere, prelați religioși și muncitori. Imperiul incaș a dezvoltat o rețea de drumuri foarte vastă, incluzând aici și o rută către regiunea Machu Picchu.

Întreaga așezare este divizată, în mare, în două sectoare, cel urban și cel agricol, partea de sus fiind rezervată templelor, iar cea de jos, hambarelor/depozitelor. Oamenii din clase sociale inferioare locuiau în zona hambarelor, iar nobilimea, într-un cartier amplasat pe o culme. Locuințele înțelepților aveau o nuanță roșiatică, iar prințesele aveau camere în formă de trapez. Mausoleul principal este o statuie cu interiorul boltit, ornată cu diverse gravuri, utilizată în trecut pentru ritualuri religioase și sacrificii. Turnul de veghe are trei laturi, element arhitectonic specific incaș. Un sistem avansat de irigații deservea necesarul de apă pentru culturile incașe din zonă.

Întregul complex de la Machu Picchu este realizat din piatră îmbinată fără mortar, prin tehnica ”ashlar” – blocurile de piatră sunt tăiate în așa fel încât să se îmbine perfect între ele, fără a necesita mortar – la care incașii erau maeștri. Versantul de munte pe care a fost ridicat așezământul a ridicat mai multe probleme, cea a cutremurelor frecvente din cauza amplasării între două falii terestre. Mortarul și tehnicile tradiționale nu putea fi de ajutor, însă incașii s-au folosit de mai multe elemente pentru a stabiliza structurile construite: ferestrele și ușile sunt trapezoidale, mai mari la bază și mai înguste la vârf; colțurile, acolo unde există, sunt rotunjite; muchiile interioare nu sunt drepte, ele au un unghi de înclinare spre mijlocul tavanului, iar cele exterioare sunt legate, acolo unde se intersectează, cu blocuri de piatră în formă de L; zidurile exterioare sunt construite din rânduri de piatră ușor decalate între ele. Ploile abundente și permanente au impus găsirea unei soluții antiinundare, antieroziune, împotriva alunecărilor de teren. Nimic mai simplu pentru ingeniosul popor Inca: terasare. Și nu oricum. O terasă era construită din mai multe straturi: la bază era așezat pietriș mărunt, peste care se punea nisip, apoi un strat de pământ și, în final, un strat de pământ de suprafață. La drenarea excesului de apă pluvială contribuia și elaboratul sistem de irigare, filtrare și depozitare al așezării.

Partea interesantă abia urmează: deși cunoșteau principiul de funcționare, dovadă fiind jucăriile, incașii nu au folosit roata la această construcție colosală. Mai multe potențiale explicații ar fi lipsa animalelor de povară, existența pantelor abrupte și o vegetație foarte densă.

Machu Picchu a fost locuit doar 80 de ani, iar odată cu invazia conquistadorilor spanioli și devastarea altor așezăminte ale Imperiului Incaș, populația a dispărut. O ipoteză presupune că a fost decimată de variolă, boală adusă de spanioli. Când este recomandat să vizitezi situl arheologic? Nu există o perioadă specială de vizitare, însă Machu Picchu este cel mai spectaculos dimineața, la răsăritul soarelui, considerat divinitatea supremă de către incași, Intihuatana – Templul Soarelui fiind una dintre clădirile principale cel mai bine poziționate. Aici se regăsește și piatra Intihuatana, rocă ceremonială realizată spre a deservi drept calendar sau ceas astronomic.

Fiind cea mai cunoscută destinație din Peru, Machu Picchu este înscris în patrimoniul mondial, atât cultural, cât și natural. Drept urmare, este și cel mai mare generator național de venituri, acest lucru conferindu-i un statut foarte special. Spre exemplu, anul trecut situl a fost vizitat de peste 1,4 milioane de turiști. Abia în 1990 guvernul peruan a acordat permisiunea construirii unui teleferic și a unui hotel de lux în apropiere, precum și a unui complex cu boutique-uri și restaurante pentru turiști. Mulți au protestat la acel moment, susținând că un aflux prea mare de vizitatori ar periclita fizic reședința regală incașă. Au fost și evenimente mai puțin plăcute, autoritățile făcând eforturi mari pentru a garanta siguranța turiștilor, iar decesele accidentale au fost puse pe seama răului de altitudine, inundațiilor și nerespectării traseelor marcate. Un fapt amuzant – autoritățile au publicat în presă mesaje clare cu „stop nudiştilor, nu vă mai dezbrăcaţi la Machu Picchu”, exasperate de afluxul de turiști de toate naționalitățile care vin să mediteze dezbrăcați sau pur și simplu pentru o fotografie exhibiționistă. În încercarea de a opri acest nou trend în creștere, poliția a început să-i aresteze pe cei care aleg să ignore această regulă.

Cum se ajunge la citadelă? Vizitatorii fac o ultimă oprire pentru regrupare în Cusco, înainte de a porni pe Cărarea Incașă într-o călătorie la picior, pe durata uneia, a două, patru sau cinci zile, în funcție de pachetul turisitic achiziționat, și pornesc prin munții Anzi spre orașul izolat. De la jumătatea anului trecut, autorităţile peruviene au instituit noi reguli pentru vizitatori, din cauza afluxului foarte mare de turiști. De aceea, toate agențiile de turism și toți cei care au fost deja la Machu Picchu recomandă rezervarea din timp a tuturor biletelor, a ghizilor autorizați și a porterilor de bagaje. Din cauza suprafeței vaste pe care o ocupă, administratorii au trasat trei rute posibile de vizitare, singurele permise la fața locului. Intrarea în locație se face doar cu ghid autorizat, orarul de vizitare a fost împărțit în două perioade ale zilei, de la 6 dimineața la 12 la prânz și de la 12 la 17.30, iar odată ieșit, nu mai poți reintra. Rucsacii sau bagajele de mână au fost delimitate ca dimensiuni, nu este permisă intrarea cu mâncare sau băutură din exterior, fumatul este interzis, inclusiv țigările electronice, traseele marcate trebuie respectate strict, comportamentul trebuie să fie adecvat, la fel și îmbrăcămintea. Este recomandat un pantalon lung, pentru a te feri de înțepăturile insectelor și o încălțăminte fără toc sau care să nu deterioreze treptele sau suprafețele pe care calci. E bine să ai și ceva de ploaie, și ceva de frig, deoarece vremea este extrem de capricioasă în permanență.

Echipamentul masiv precum trepiezii de camere video, dronele, scaunele cu rotile sau umbrelele nu sunt permise. Bețele de hiking sau drumeție sunt interzise, tot pentru a nu deteriora piatra, doar cele cu vârful acoperit cu cauciuc fiind permise. Pentru reușita vizitei acolo, cheia o reprezintă pregătirea și rezervările făcute cu ceva timp în avans; din cauza afluxului mare de vizitatori, se vinde un număr fix de bilete de acces pe zi, iar dacă s-au epuizat, nu rămâne decât să revii ziua următoare. Sau să încerci să iei legătura cu un zeu incaş.

Text apărut în numărul 135 al revistei Caesar. Pentru articole mai noi vă rugăm să vă abonați.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here