Muzica poate fi numită o formă de a sculpta aerul. Este o descriere evidentă, mai ales pentru instrumentele de suflat, care ne dau senzaţia că fiecare undă de aer poartă sufletul artistului. Preţuim acest sentiment, după cum dovedesc şi licitaţiile instrumentelor care au aparţinut unor artişti legendari. Dar şi aşa este greu de exprimat în bani valoarea reală a impresiei pe care o lasă transformarea aerului într-o compoziţie muzicală, fie ea cântată la un flaut, la o orgă gigantică dintr-o biserică, sau chiar într-o sculptură creată pentru a da voce vântului.

Text: Alex Buţu

Povestea celor mai valoroase instrumente muzicale de suflat este strâns legată de unii dintre cei mai mari artişti ai acestei nişe. Poate cel mai sonor nume este Louis Armstrong, carismaticul trompetist care de decenii întregi ne face să visăm cu ochii deschişi oricând îi ascultăm piesa “What a wonderful world”. De altfel, personalitatea sa pare să fie adorată şi valorizată chiar mai mult decât instrumentele pe care le-a folosit. În 2008, casa de licitaţii Christie’s a vândut cu 27.500 de dolari o trompetă Selmer care i-a aparţinut artistului. Dar în 2014 o poză a acestuia a fost licitată tot de Christie’s pentru 62.500 de dolari. Poza a fost făcută în 1955 de Richard Avedon, un fotograf faimos pentru portretele de vedete pe care le realiza.2

Aceeaşi situaţie o întâlnim la Miles Davis, unul dintre cei mai influenţi cântăreţi la trompetă şi o adevărată legendă a jazz-ului. Nu mai puţin de 245.000 de dolari a valorat tranzacţia unei poze alb-negru făcute de Irving Penn, care surprinde palma stângă a lui Miles Davis, cu al treilea deget perfect pliat în jos. Această poză licitată la Christie’s în 2013 face parte dintr-o serie de portrete care detaliază dexteritatea lui Miles Davis. Tocmai fascinaţia faţă de talentul artistului justifică valoarea superioară a imaginilor faţă de cel mai înalt preţ realizat de Christie’s pentru o trompetă Martin care a aparţinut inovatorului Davis. Instrumentul unicat a fost vândut cu 70.500 de dolari în anul 2000.

Din lista marilor legende ale instrumentelor de suflat face parte şi John Birks “Dizzy” Gillespie. Acesta a avut o contribuţie majoră în formarea stilurilor moderne de jazz şi bebop. S-a remarcat prin virtuozitatea şi complexitatea sa greu de copiat. Dar la fel de emblematică este şi trompeta sa, a cărei ţeavă nu era dispusă orizontal, ci îndoită în sus, la un unghi de circa 45 de grade. Forma neobişnuită a rezultat accidental, după ce unul dintre dansatorii trupei Stump and Stumpy a căzut pe trompetă. Întâmplarea a avut loc la petrecerea onomastică organizată de Dizzy pentru soţia sa Lorraine, în 1953, în Manhattan. Se pare că tonul schimbat al trompetei a fost pe placul lui Dizzy. Ulterior a apelat la specialiştii companiei Martin pentru a rafina orientarea acelei ţevi ridicate, designul devenind iconic pentru el. În 1995, trompeta “îndoită” a fost licitată de Christie’s cu suma de 63.000 de dolari.

Un alt artist care a marcat istoria jazz-ului este Charlie Parker, zis şi Bird sau Yard bird. Este considerat de mulţi un rege al elitei saxofoniştilor. Importanţa sa a fost reconfirmată şi cu ocazia licitaţiei din 1994 găzduită de Christie’s. Saxofonul său Grafton a fost cumpărat atunci cu suma de 93.500 de lire sterline. Instrumentul cu ţeavă din plastic alb-crem a fost achiziţionat de Muzeul American al Jazz-ului aflat în Kansas City, oraşul natal al lui Charlie Parker.

Saxofoanele au atras mereu şi prin aspectul lor, de aceea în topul celor mai scumpe saxofoane trebuie menţionat şi cel realizat de Diamonds in Glass. Asemeni numelui companiei, instrumentul a fost modelat din sticlă şi ornat cu 7 diamante care însumează două carate. La acestea se adaugă elemente de aur care cântăresc în total 280 g. Saxofonul de 38 cm înălţime este un artifact care a fost creat special pentru evenimentul Millionaire Expo, ce a avut loc în Thailanda în 2007. Preţul său era estimat la 60.000 de dolari şi a fost licitat în scopuri caritabile.

Dar revenind la instrumentele care au şi valoare istorică, descoperim că un flaut a stabilit unul dintre recordurile de preţ pentru un instrument de suflat. Acesta a fost manufacturat de Verne Powell, care a început să producă flaute în 1927, lucrând îndeaproape cu William Kincaid, flautistul principal al Orchestrei din Philadephia. În 1938, compania Engelhart Metals i-a cerut lui Verne Powell să manufactureze un flaut din platină pentru a-l expune la evenimentul World Fair (Târgul Mondial) din 1939. Aşa a fost creat flautul Powell #365. Cu o săptămână înainte de grandiosul târg, Powell i-a prezentat lui William Kincaid flautul şi i-a cerut să îl testeze. Lui Kincaid i-a plăcut atât de mult, încât l-a cumpărat, devenind instrumentul său preferat. În 1986, flautul a fost licitat la Christie’s şi a fost cumpărat cu preţul de 187.000 de dolari de către un colecţionar din New York, marele oraş american fiind una dintre cele mai mari scene pentru stilul jazz.

Toate aceste exemple de personalităţi legendare ale muzicii sunt dovada că aerul nu propagă doar simple vibraţii pe care urechea umană le percepe drept sunete, zgomot, limbaj sau muzică. Aerul poartă şi sufletul acestor artişti. De aceea muzica este descrisă drept o experienţă înălţătoare. Iar senzaţia aceasta este invariabil regăsită şi atunci când asculţi recitalul orgilor magnifice întâlnite în biserici sau săli de concert. În cazul lor, sunetul este creat de o multitudine de tuburi gigantice prin care aerul vibrează cu intensitate. Te simţi scufundat într-o mare de vibraţii, sentiment explicabil mai ales în cazul celei mai mari orgi din lume. Aceasta se află în Atlantic City, New Orleans. A fost construită în intervalul 1929-1932 de compania Midmer-Losh şi se află în Boardwalk Hall Auditorium. Are 31.112 de tuburi prin care aerul este angrenat şi transformat în muzică. Însă nu este complet funcţională. De aceea, locul întâi în topul celor mai mari orgi funcţionale din lume este Wanamaker Grand Court Organ, aflată în clădirea magazinului Wanamaker (Macy’s) din Philadephia. A fost construită în 1904 cu 10.000 de tuburi, dar până în 1930 numărul acesta a fost suplimentat, astăzi având 28.500 de tuburi. Întreaga “construcţie” muzicală cântăreşte 287 de tone, iar valoarea sa este estimată la 57 de milioane de dolari.

1

Pe lângă instrumentele pe care le-a făurit, omul a învăţat să folosească şi forţa naturii pentru a compune muzică. Exemple sunt două sculpturi impozante din Marea Britanie care au funcţia de instrumente muzicale eoliene. Primul exemplu este The Singing Ringing Tree, o sculptură de 3 metri înălţime, formată din tuburi metalice distribuite sub forma unui copac. Este amplasată în Lancashire şi a fost creată de Anna Liu şi Mike Tonkin. Un concept similar, cu 310 tuburi, este Aeolus. Această sculptură a fost realizată de Luke Jerram în colaborare cu Institutul de Cercetare a Sunetului şi Vibraţiilor al Universităţii din Southampton şi Centrul de Cercetare a Acusticii al Universităţii din Salford. Asemenea creaţii nu poartă acum un preţ estimat în bani, însă valoarea lor reală constă în ingeniozitatea prin care combină mai multe discipline artistice şi ştiinţifice pentru a încânta simultan mai multe simţuri.

3

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here