O delegație mică dar voinică a clubului CÆSAR a fost invitată la Bordeaux pentru a vizita câteva din cele mai exclusiviste vinării din lume! Chateaux-uri care nu intră în circuitul turistic normal și unde se fac vinuri care se vând curent cu peste 2.000 Euro. Sticla!

SAM_4982

Text: Dan Vardie

Pentru orice iubitor de vinuri excepționale, o vizită în regiunea Bordeaux este obligatorie. Lista vinurilor celebre ce provin din această regiune deține supremația mondială. Dacă este să cităm orice enciclopedie a vinului, în primele 100 de vinuri la nivel mondial, mai mult de jumătate provin din Saint Emilion, Pomerol, Medoc, Graves, Entre Deux Mers și Sauternais. Însă când vine vorba de primele 10 lupta este una incredibilă, faima acestor vinării este unanim cunoscută și recunoscută la nivel mondial.

Noi, la CÆSAR, am mers mai departe și am avut ambiția de a fi vizita Top 3 mondial! Sigur, sunt chateaux-uri închise circutelor turistice tradiționale. Cea mai bună dovadă este că în ciuda discuțiilor cu diverse agenții de turism sau chiar cu importatori de vinuri franțuzești, nimeni nu a putut să ne ofere accesul în aceste adevărate legende al vinului.

SAM_5155

Nu a fost însă o problemă pentru CÆSAR Concierge. Muțumită colaborării cu Breva watches, câștigătoarea titlului „TEMPORIS Bad Boys Watch 2014”, am realizat un proiect comun care ne-a adus la poarta Chateaux Troplong Mondot, Chateau La Conseillante – primele două de „încălzire” – Chateau Canon, Chateau Cheval Blanc și Petrus. Ultimele trei reprezintă cele mai valoroase vinuri la nivel mondial.

SAM_4957

Canon, situat în St Emilion, este un Premier Grand Cru Classe B, proprietatea lui Alain și Gerard Wertheimer care sunt și proprietarii Casei Chanel. Numele vine din secolul 18, când proprietarul se numea Jacques Kanon. Merlot reprezintă 70% din strugurii de pe propietate în timp ce restul este Cabernet Franc. Se produc anual undeva la 80-100.000 de sticle, cel mai modest preț plecând de la puțin sub 100 Euro. Una din cele mai mari surprize la Canon a fost descoperirea unor galerii ale unei foste mine de calcar! Gazdele noastre ne-au spus că există peste 200 km de galerii, tot calcarul extras fiind folosit la construcția localității din împrejurimea castelului. Deși temperatura în aceste galerii este ideală pentru o cramă, umiditatea este prea mare și nu pot fi folosite în acest scop. În mod demonstrativ, proprietarii castelului au plasat câteva butoaie și sticle goale pentru a demonstra cât de repede sunt “cucerite” de mucegai. Tot în aceste subterane am descoperit stalactite care au o creștere cam de 1-2 cm pe secol! În fine, deși la peste 10 m sub pământ, unele rădăcini de vie au ajuns până  acolo, prin piatra de calcar! De altfel, comportamentul unei plante de viță de vie a fost un subiect foarte interesant la toate domeniile vizitate.

SAM_5083

Cheval Blanc, situat tot în St Emilion, este un demmeniu ce a început în 1872. În 1954 a obținut denominarea Grand Cru Classe A, cea mai importantă din întreaga regiune. În 1998 a fost achizionat de Bernard Arnault, cel mai bogat om al Franței, cel care controlează grupul LVMH, împreună cu partenerul său de afaceri, mai puțin celebrul industriaș Baron Frere. Aici Merlot-ul reprezintă doar 42% în timp ce Cabernet Franc domină producția de struguri. Via are o vârstă medie de 40 de ani, însă sunt butași de viță de vie și din 1920. La Cheval Blanc am aflat că vița de vie poate avea o viață foarte lungă, depășind cutuma celor 75-80 de existență.

SAM_5063

Arhitectura noilor construcții de pe domeniu – care imită subtil forma capului unui cal- evident- alb!- este de domeniul enciclopediilor. Interiorul respectă aceleași forme spectaculoase, neexistând nici un perete drept. Se folosesc bazine din ciment pentru fermentarea vinului, fiecare parcelă având propriul bazin, nu mai puțin de 9 dimensiuni. Crama este la fel de interesantă, găzduind butoaiele cu vin în drumul acestuia către punerea în sticle. Prețul mediu la Cheval Blanc depășește ușor 2-300 Euro/ sticlă însă șansa de găsi o sticlă este destul de mică.

SAM_4943

Însă cel mai așteptat moment, atent organizat de Vincent Depontrue, fondatorul Breva, a fost vizita la Petrus. Situat în Pomerol, numele vine de la localitatea din vecinătate. Este probabil cel mai celebru vin din lume – considerat de toți conesseuri din întreaga lume – și spre deosebire de celelalte domenii, este singurul fără chateau! Deși istoria Petrus începe din secolul 18, faima a început imediat după al doilea război mondial odată cu intrarea pe piața americană, unde a devenit foarte repede vinul preferat al celebrităților, începând cu John și Jakie Kennedy. Este proprietatea lui Jean Francois Moueix care a cedat conducerea fiului său Jean Moueix. Chiar dacă în trecut a existat până la 3-5% Cabernet Franc, vinurile Petrus sunt realizate aproape exclusiv din Merlot!

SAM_4953

Dealul pe care este situat domeniul Petrus are o caracteristică unică în lume. Are un sol argilos, chiar cu „smectite” argila care poate absorbi cea mai mare cantitate de apă. La Petrus există un strat de argilă la suprafață după care mai urmează încă unul și mai consitent la o adâncime de circa 1m. Aceste două straturi forțează rădăcinile butașilor – vârsta medie este de 45 de ani – să se dezvolte pe orizontală pentru a se hrăni (și nu pe verticală ca la Canon, de exemplu). Speciliștii Petrus cultivă așa numitul „butaș perfect” care este perfect drept pe verticală cu ramuri orizontale și verticale – pentru cea mai bună circulație a sevei- având un număr bine definit de ciorchini. Via nu este tratată chimic periculos ci se folosesc bacterii sintetice biodegradabile. Olivier Berrouet wine maker-ul vinurilor Petrus – care a invitat membrii Clubului CÆSAR la masă chiar în casa privată a familiei Moueix – ne spunea că actualele tartamente bio pe bază de cupru și sulf sunt bio pentru strugure și vin, dar distrug solul pentru că se acumulează!

Vinificația se face în bazine de ciment, considerate mult mai bune decât cele din inox pentru fermentația strugurilor merlot. Potrivit specialiștilor Petrus, merlot are nevoie de mai puțin oxigen decât cabernetul – care fermentează mai bine în bazine de inox. Mai există și altă teorie potrivit căreia în bazinele de inox se formează câmpuri electromagnetice suficient de puternice cât să împidice fermenții să-și facă treaba. Olivier recunoaște însă că acest fenomen este mai preganant în California, încurajat și de mișcările telurice mai pronunțate.

SAM_5123

Anual la Petrus se produc undeva la 30.000 de sticle. Când un an este prost – cum a fost 2013 – producția (și așa foarte exclusivă) se reduce la jumătate. Prețurile sunt poate cele mai spectaculoase din lume. În timpul vizitei noastre, ni s-au oferit vintage-uri din 2009 la 2.550 Euro sticla! Însă executivii Petrus insistă că pentru cei care au șansa să se afle pe lista privată a domeniului, primesc o sticlă la 370 Euro. Multe din acest sticle ajung la revânzare la prețuri triple, un proces destul de greu de controlat de către Petrus. Totuși, a fost înfințată o firmă separată care se ocupă doar de distribuție și care încearcă să restructureze canalele existente.

Un vin Petrus nu se bea niciodată mai tânăr de 10 ani. Ba chiar este recomandabil să-l lași 20 de ani și mai mult. Executivii Petrus ne-au spus că nu există o limită de îmbătrânire, vinul – dacă este corect ținut în cramă – poate fi consumat și după 50 de ani! Recent, a avut loc o degustare la New York cu un vin Petrus de la începutul secolului trecut și – se spune – că a fost o experiență incredibilă. Experiența noastră din casa privată Petrus  a fost cu două vinuri, 1981 și 1973. Recunoaștem, cel din 73 a fost mai bun decât vinatge-ul ”81! Poate o impresie subiectivă, dar a fost concluzia unanimă a membrilor CÆSAR! Sticla din ”73 atunci când – eventual – o poți găsi este undeva, la peste 4.500 Euro!

SAM_5046

Este de spus că Petrus și Cheval Blanc sunt între vinurile care se încearcă a se pirata. De aceea, sunt luate măsuri de protecție a sticlei – pentru că a copia eticheta nu mai este chiar o problemă! Fake-ul suprem a ajuns vânzarea de vintage-uri din ani în care nu s-au produs deloc vinuri originale!

(Articol apărut în numărul 105 – octombrie 2014 – al revistei CAESAR. Pentru articole mai noi vă rugăm să vă abonați)

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here