Creatori precum Calvin Klein au tradus semnalele sociale care au urmat excesului din anii ’80 într-o modă care a redat identitatea oamenilor fără artificii, dar cu sex appeal, transformând minimalismul în tipicul anilor ’90.

AudreyHepburn_005_3144x2254

Minimalismul în modă a fost mereu un refugiu pentru designeri, a funcţionat ca o revenire la esenţă după episoade de aventurare. A fost o metodă de a restrânge un design la o ideea de bază, tocmai pentru a puncta acel element stilistic. Mai degrabă minimalismul s-a manifestat ca un tip de abordare, decât sub forma unui stil de sine stătător.

După exuberanţa fără control din anii ’80, excesul nu a mai fost de bun simţ. Zidul Berlinului a căzut, lumea dorea să ajungă la unison şi deodată discrepanţa dintre opulenţă şi ţările europene subdezvoltate a redus din pofta de a epata. Fabulosul şi-a pierdut din farmec, iar strada începea să aibă personalitate devenind sursă pentru modă şi nu invers. Lumea se reforma, iar cool însemna să fii ancorat în realitatea rece. Astfel s-a născut curentul minimalist din anii ’90.

Dar izvoarele inspiraţiei pentru minimalism coboară în timp până la toga romană sau la veşmintele din Grecia antică. Acestea oferă exemple despre ţinutele elementare. Practic, toga era un material lung, uneori şi de 6 metri, care se înfăşura pe corp peste tunică. În Roma doar cetăţenii liberi aveau dreptul să poarte toga, sclavii îmbrăcând doar tunică. O conturare evidentă a stilului minimalist a avut loc în secolul 20, în perioada anilor ’60. Atunci a fost intervalul în care a apărut minimalismul în pictură, sculptură şi muzică, generând un ecou care a cuprins aproape orice domeniu care ţine de stil, design sau artă. Influenţa se poate vedea în liniile simple ale modei mini. Desigur, importanţa simplităţii fusese ridicată la rang de esenţă a eleganţei de Coco Chanel, iar faimoasa rochie neagră turnată pe trupul lui Audrey Hepburn în filmul Breakfast at Tiffany’s a fost cu siguranţă un catalizator.

Însă perioada minimalismului în modă avea să fie trasată de istorie în anii ’90. Şi nu putea să vină într-un moment mai potrivit, decât după zgomotul estetic al anilor ’80. A fost ca o revenire la punctul 0, după excentricitatea dusă până la kitsch a anilor ’80. Şi nimeni nu a pus mai bine punctul pe i decât brandul american Calvin Klein. Imaginea modelui Kate Moss în aşa-zisele “slip dress” create de Calvin Klein a devenit iconică pentru acea periodă. Acelaşi statut îl au şi reclamele Calvin Klein, frapante prin simplitate. Posturile relaxate, ba chiar nonşalante ale modelelor şi fundalurile monocrome au redefinit fotografia în modă. Reducţionismul sexy care a stat la baza succesului lui Calvin Klein revine ciclic în modă, regula folosirii unei singure culori sau a cât mai puţine culori este aplicată în continuare cu efect. Minimalismul anilor ’90 a fost un curent adoptat de mulţi designeri, indiferent de stilul care îi caracteriza. De exemplu, Helmut Lang prefera să evidenţieze silueta feminină, spre deosebire de designer-ul japonez Yoji Yamamoto care experimenta cu volumele şi modalităţile de pliere a materialelor. În avangarda curentului s-a aflat şi creatoarea germană Jil Sander, care rămâne fidelă abordării minimaliste. Dovada respectării normelor minimaliste a fost oferită şi de designer-ul Raf Simons, care din 2005 a creat pentru casa Jil Sander urmând cu stricteţe tipicul consacrat. În 2012 Raf Simons a devenit directorul creativ al brand-ului Christian Dior, un alt nume definit prin eleganţa simplităţii.

yves-saint-laurent_-tribute-to-piet-mondrian

Indiferent de eticheta purtată de creaţiile minimaliste, acestea au un set de trasături comune. Reducerea şi simplificarea formelor şi texturilor este cel mai des întâlnită. Însă minimalismul mai înseamnă și reducerea punctelor de prindere, a cusăturilor, pentru oferirea iluziei unei costrucţii unitare. De altfel, aspectul unitar, simplu, este de multe ori scopul urmat în creaţiile minimaliste, chiar dacă include îmbinări complexe care sunt ascunse. În multe cazuri minimalismul a înlocuit croiala clasică cu sisteme de prindere alternative, iar locul materialele textile a fost luat de cele industriale. Rochiile din zale metalice sau din discuri metalice ale lui Paco Rabanne sunt exemple celebre, precursoare ale erei minimaliste. La fel de emblematic este şi omagiul oferit de Yves Saint Laurent pictorului Piet Mondrian prin colecţia de rochii cu forme extreme de simple, colorate întocmai tablourilor în linii trasate cu negru şi forme geometrice angulare umplute cu roşu, albastru sau galben.

(Text publicat în revista CAESAR nr. 105)

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here